Verbs category

 

IMPORTANT!

Business Plan

Verbele se acordă în număr singular/plural, persoană, mod, care exprimă un raport de acțiune dintre el și subiect, și diateză.

Learn More

1.13.8. Subjonctivul analitic (The Analytical Subjonctive).

În limba engleză contemporană există tendința de a folosi subjonctivul analitic, mai frecvent decât subjonctivul sintetic, pentru a exprima fapte sau acțiuni ipotetice, sub forma unor presupuneri, îndoieli, urări, condiții, concesii sau a unui scop. Formele subjonctivului analitic conțin în structura lor verbe modale urmate de verbe noționale la infinitiv. (prezent sau perfect). Există mai multe posibilități de exprimare a subjonctivului analitic (cu o formă unică pentru toate persoanele): should + infinitiv: should leave should + infinitivul perfect : should have left would + infinitiv : would leave would + infinitivul perfect : would have left may + infinitiv : may leave may + infinitivul perfect : may have left might + infinitiv : might leave might + infinitivul perfect : might have left could + infinitiv : could leave could + infinitivul perfect : could have left

Formele de subjonctiv alcătuite din verbe modale urmate de infinitivul prezent se referă la o acțiune simultană sau posterioară acțiunii din propoziția principală, pe când cele urmate de infinitivul perfect redau o acțiune anterioară acțiunii din propoziția principală.

Atenție! Deși conțin verbe modale, formele subjonctivului analitic și-au pierdut în multe cazuri înțelesul modal, verbele modale devenind simple verbe auxiliare:

He left early so that he might arrive in time. (A plecat devreme ca să ajungă la timp.)

1.13.9. Întrebuințarea subjonctivului analitic. Formele de subjonctiv analitic sunt folosite atât în propozițiile principale, cât și în propozițiile subordonate. Folosirea acestor forme în propozițiile principale este limitată de obicei la exprimarea unor urări , în expresii fixe, sau pentru exprimarea ideii de condițional:

May he live long! I should like to go now.

Formele subjonctivului analitic (mai ales should + infinitiv) sunt mai frecvente în propozițiile subordonate (în special cele introduse de that), pentru a exprima o acțiune posibilă, presupusă, pentru a sublinia ideea de acțiune și nu acțiunea propriu-zisă sau îndeplinirea ei, care sunt redate prin indicativ.

Comparați:

The idea is that sport facilities should be improved. (Ideea este să se îmbunățățească baza materială pentru sport.) (Aceasta se poate întâmpla sau nu).

The fact is that sport facilities will be improved. (Faptul este că baza materială pentru sport va fi îmbunățățită. (Aceasta se va întâmpla).

 1.13.10. Should + infinitivul. Should + infinitivul este folosit:

1) în propoziții principale, în alcătuirea formelor de condițional prezent și trecut:

a) Should + infinitivul prezent este utilizat pentru a reda condiționalul prezent în limba engleză, la persoana I singular și plural:

I/we should like to see him. (Aș/Am dori să-l vedem.)

Notă: În vorbirea curentă există tendința de a folosi would în loc de should:

I/We would like to see him.

 b) Should + infinitivul perfect este folosit cu funcție de condițional trecut la persoana I singular și plural:

I/We should have liked to see him.

Și aici este prezentă tendința de a înlocui should cu would:

I/We would have liked to see him.

 c) Tot în propoziții principale, should + infinitivul este folosit pentru exprimarea unei atitudini emoționale, în întrebări începând cu why sau how:

Why should we quarrel about such a trifle? (De ce să ne certăm pentru un asemenea fleac?)

 2) în propoziții subordonate: a) în propoziții subiective introduse it is/was necessary, strange, unusual, important, impossible, natural, (un)fortunate, remarkable, suprising etc.:

It is necessary that the chairman should inform the committee of the decision taken. (Este necesar ca președintele să informeze comitetul despre decizia luată.)

b) în propoziții subiective introduse de: it/was a pity, shame, surprise, wonder:

It is wonder that they should come so early. (E o minune ca ei să vină așa devreme.)

c) în propozițiile atributive apoziționale, după substantivele reason, supposition, though, idea, hint:

This is no reason why he should be late. (Aceasta nu este un motiv pentru care să întârzie.)

 d) în propozițiile completive directe după verbe care exprimă un ordin, o sugestie, o hotărâre: order, command, demand, request, insist, suggest, propose, offer, arrange, agree, settle:

They demanded that the meeting should be held without delay. (Au cerut ca ședința să fie ținută fără întârziere.)

 e) în propoziții completive prepoziționale după adjective ca: I am glad, pleased, anxious, sorry etc., care redau sentimentele vorbitorului:

She was anxious that they should see her dancing. (Era nerăbdătoare ca ei să o vadă dansând.)

f) în propoziții condiționale, pentru exprimarea unei condiții puțin probabile:

If he should come, tell him to wait in the room. (Dacă vine cumva/se întâmplă să vină, spune-i să aștepte în camera de zi.)

 g) în propoziții circumstanțiale de scoip negative introduse de: lest, for fear (that), in case (that), urmate de un verb la forma afirmativă:

He hurried for fear he should be late. (Se grăbea de frică să nu întârzie.)

 h) în propoziții concesive introduse de: though, although, whatever pentru a exprima o acțiune ipotetică:

Whatever he should do, he is not likely to succeed. (Orice ar face nu are șanse să reușească.)

i)     în propoziții subordonate temporale (rar):

He was advised to keep a diet till he should feel better. (A fost sfătuit să țină regim până se va simți mai bine.)

1.13.11. May/might + Infinitivul. Subjonctivul analitic exprimat prin may/might + infinitivul prezent sau perfect este folosit:

1) în propoziții principale, pentru a exprima o urare, dorință:

May you live long! (Să trăiești mulți ani!)

Oh, that he might recover soon! (O, de s-ar însăQătoși repede!)

 2) în propoziții subordonate.

Atenție! Dacă verbul din propoziția principală este la un timp prezent, în propoziția subordonată se poate folosi may sau might + infinitiv (perfect). Utilizarea lui might + infinitiv indică o nesiguranță mai mare decât may:

It is possible that he may come later. (Este posibil / Se poate să vină mai târziu.)

It is possible that he might come later. (S-ar putea să vină mai târziu.)

Might + infinitivul este întrebuințat întotdeauna după un verb trecut în propoziția principală:

He spoke loudly so that everybody might hear him. (A vorbit tare ca să-l audă toată lumea.)

May/might + infinitivul (prezent sau perfect) este folosit în următoarele tipuri de propoziții subordonate:

a)    în propoziții subiective introduse de it is/was possible, probable, likely, la forma afirmativă:

It was possible that they might have visited the Exhibition the day before. (Era posibil ca ei să fi vizitat expoziția cu o zi înainte.)

Notă: La forma interogativă sau negativă, aceste construcții sunt urmate de should + infinitiv:

Was it possible that should have visited the Exhibition already? (Era posibil ca ei să fi vizitat deja expoziția?)

b)      în propoziții completive prepoziționale după be afraid: :

He was afraid I might turn down his offer. (Se temea să nu-i resping oferta.)

c)     în propoziții circumstanțiale de scop introduse de conjuncțiile that, so that, in order that:

She repeated the explanation so that de pupils might understand the lesson better. (A repetat explicația ca elevii să înțeleagă mai bine lecția.)

 

d)    în propoziții concesive introduse de though, although, whatever, however, no matter etc., pentru a reda o acțiune nesigură, presupusă:

However tired he might be, he must come down and talk to us. (Oricât de obosit ar fi, trebuie să coboare să vorbească cu noi.)

1.13.12. Would + infinitivul. Subjonctivul analitic exprimat prin would + infinitivul prezent sau perfect este utilizat:

1) în propoziții principale, pentru construirea formelor de condițional:

a) condiționalul prezent, la toate persoanele, este format din would + infinitivul prezent:

They would like to come now. (Ei ar dori să vină acum.)

b) would + infinitivul perfect este întrebuințat pentru formarea condiționalului trecut la toate persoanele:

They would have liked to come now. (Ei ar fi dorit să vină acum.)

2) în propoziții subordonate:

a) în propoziții completive directe, după verbul wish, pentru a exprima o acțiune dorită, dar având puține șanse de realizare în viitor:

I wish he would lend me his book. (but I don’t think he will). (Aș dori să-mi împrumute cartea) (dar nu cred că o va face).

b) în propoziții circumstanțiale de scop introduse de so that:

She kept the food in the oven so that they would eat it hot. (A ținut mâncarea în cuptor ca s-o mănânce caldă.)

1.13.13. Could + infinitivul. Could + infinitivul este folosit de obicei în circumstanțiale de scop, ca o alternativă a lui may/might + infinitivul. Deosebirea dintre cele două construcții este următoarea: may/might este mai formal și indică un grad mai mare de nesiguranță; could este utilizat în vorbire și indică un grad mai mare de nesiguranță; could este utilizat în vorbire și indică de obicei o acțiune reală:

She sent him money so that he could buy the dictionary. (I-a trimis bani ca să poată cumpăra / să cumpere dicționarul.)

1.13.14. Subjonctivul sau indicativul. În unele din situațiile de mai sus în care se întrebuințează subjonctivul analitic se poate folosi și indicativul. Acesta este utilizat de obicei când acțiunea este menționată ca un faptreal și nu ca o presupunere;

It’s a pity you have missed such an opportunity. (E păcat că ai pierdut o asemenea ocazie.) (Se subliniasză ideea de a pierde o asemenea ocazie).

Notă: Pentru analiza mai detaliată a folosirii modurilor și timpurilor în propozițiile subordonate, vezi Sintaxa frazei, & 25.4. - &25.17.

Our Teamam