Verbs category

 

IMPORTANT!

Business Plan

Verbele se acordă în număr singular/plural, persoană, mod, care exprimă un raport de acțiune dintre el și subiect, și diateză.

Learn More

1.20. Verbele modale (Modal Verbs)

1.20.1. Verbele modale exprimă atitudinea vorbitorului față de enunț, acțiunea din cadrul acestuia fiind văzută ca posibilă, probabilă, necesară, obligatorie, de dorit etc.:

 

 

 

It might rain later. (S-a putea să plouă mai târziu.)

You must meet him at the station. (Trebuie să-l aștepți la gară.)

Din punct de vedere al caracteristicilor formale, verbele modale englezești se împart în:

1)    verbe noționale exprimând modalitatea (want, wish, order, oblige, advise, intend, mean, prefer, etc.) care se comportă ca celelalte verbe noționale:

He wants to see the play. (Vrea să vadă piesa.)

Don’t oblige him to do this. (Nu-l obliga să facă asta.)

2) verbe modale defective (Defective Modal Verbs) (can/could, may/might, must, have to, shall/should, will/would, ought to, be to, used to, need, dare), care exprimă de asemenea modalitatea, dar care din punct de vedere formal, prezintă anumite caracteristici.

Business Plan Notă: Termenul de verbe modale folosit pe parcursul lucrării se referă la verbele modale defective.

 

1.20.2. Caracteristicile verbelor modale. Verbele modale au următoarele caracterisitici:

a) sunt defective, adică le lipsesc anumite forme verbale. În consecință, nu pot fi conjugate la toate modurile și timpurile. Formele pe care le au verbele modale pot fi folosite pentru redarea mai multor timpuri și moduri.

Can, may, must, need și dare, de exemplu, exprimă indicativul prezent:

I can help you.

Dacă ele sunt însă urmate de un adverb de timp viitor, acțiunea exprimată de verbul la infinitiv se referă la un moment viitor:

I can only help you next week. (Am să te pot ajuta abia săptămâna viitoare.)

Formele aparent trecute ale verbelor modale au valori: - de Past Tense, condițional și subjonctiv (could, would, might):

I could skate when I was a child. (Știam să patinez când eram copil.)

I could help you if you wanted me to. (Aș putea să te ajut dacă ai dori.)

She lent him the camera so that he could take photos on the trip. (I-am împrumutat aparatul de fotografiat ca Vă facă fotografii în excursie.)

 Business Plan

 

Notă: Might poate fi folosit cu valoare de Past Tense doar în vorbirea indirectă:

She said you might go.

 

- de condițional și subjonctiv (should):

I should like to come tomorrow if you don’t mind. (Aș dori să vin mâine, dacă nu te deranjează.)

He demanded we should come the next day. (A cerut să venim a doua zi.)

- la unele forme care le lipsesc, verbele modale sunt înlocuite de perifraze modale, de anumite construcții cu sens modal (Modal Equivalents): can - be able to; must - have to; may - be allowed to/permitted to:

Present: You may go now. (Poți / Ai voie să pleci acum.)

Past Tense: He was allowed go to. (I s-a permis / dat voie să plece.)

Past Perfect: He had been allowed to go out and play before they left. (I se permisese să iasă afară să se joace înainte ca ei să plece.)

b) nu primesc _s la persoana a III-a singular (cu excepția lui be to și have to):

He must see this play.( Trebuie să vadă această piesă.)

c) formează interogativul și negativul fără ajutorul auxiliarului do/did (cu excepția lui have to):

Must you do this? (Trebuie să faci asta?)

She cannot swim. (Nu știe să înoate)

dar:

Do you have to type that report? (Trebuie să dactilografiezi raportul?)

d) sunt urmate de infinitivul scurt al verbelor noționale (cu excepția lui be to, have to, ought to):

She can cook. (Știe să gătească.)

dar:

He has to get up early every day. (Trebuie să se scoale devreme în fiecare zi.)

Când sunt urmate de infinitivul prezent, verbele modale se referă la o acțiune prezentă sau viitoare:

He might be there now. (S-ar putea ca el să fie acolo acum.)

She might come later. (Ea s-ar putea să vină mai târziu.)

Când sunt urmate de infinitivul perfect, acțiunea exprimată de verbul noțional are un caracter trecut, de anterioritate:

He might have been here before we arrived. (S-ar putea să fi fost aici înainte să sosim noi.)

e) pe plan sintactic, verbele modale defective alcătuiesc un predicat verbal compus împreună cu un alt verb la infinitiv:

You can buy a TV-set in instalments. (Poți să cumperi un televizor în rate.)

În cadrul predicatului verbal compus, verbele modale îndeplinesc o funcție dublă:

- funcția gramaticală de marcă a timpului:

He can skate now. (Știe să patineze acum.)

He could skate when he was a child. (Știa să patineze când era copil.)

- funcția lexicală de exprimare a modalității:

She can type. (Știe să bată la mașină.)

You needn’t type this. (Nu este nevoie să bați asta la mașină.)

1.20.3. CAN / COULD. Can este folosit pentru toate persoanele la indicativ prezent. Could este folosit pentru toate persoanele la Past Tense și subjonctiv-condițional. Can/could poate exprima:

1) capacitatea (fizică sau intelectuală) de efectuare a unei acțiuni:

Tom can speak three foreign languages. (Tom știe trei limbi străine.)

I could run faster than you last year. (Puteam să alerg mai repede decât tine anul trecut.)

Business Plan

 

Notă: Can urmat de un verb de percepție senzorială (see, hear etc,) corespunde aspectului continuu al verbului respectiv:

I can see the car now. I can hear footsteps.

Can exprimând capacitatea fizică sau intelectuală (ability) este înlocuit de be able to/be capable of/know how to:

Present: I can ski now. I am able to ski now. (mai puțin frecvent)

Past Tense: I could skate when I was a child. (Știam să patinez când eram copil.) (capacitatea de a patina în general).

Although it was very cold yesterday, we were able to skate for an hour. (Deși a fost foarte frig ieri, am reușit să patinăm o oră.) (capacitatea de a patina - manifestată în anumite condiții, în special nefavorabile).

Future tense (viitor): I’ll be able to skate next year.

If Condițional: Would you be able to manage by yourself if it was necessary?

Could you manage by yourself if it was necessary? Te-ai putea descurca singur dacă ar fi nevoie?

Business Plan

 

Atenție ! Diferența de sens între could și was/were able to se pierde la negativ sau cu verbe de percepție:

I couldn’t ski yesterday as the weather was very bad.

I wasn’t able to ski yesterday as the weather was very bad.

I couldn’t see him in the dark. I wasn’t able to see him in the dark.

Can este folosit pentru a exprima permisiunea, ca o alternativă a lui many în exprimarea familiară:

Paul: Can I borrow your umbrella? George: Of course you can. (Pot să iau umbrela ta? Desigur.)

Could este folosit pentru a exprima permisiunea în trecut:

On Sundays we could stay in bed until ten o’clock. (Duminică aveam voie să stăm în pat până la ora 10.)

În acest sens, can/could poate fi înlocuit de be allowed to, be permitted to:

On Sundays we were allowed to stay in bed until ten o’clock.

Posibilitatea datorită circumstanțelor se exprimă astfel:

Present: You can ski at Pearl now. There is enough snow.

Past Tense: We could ski at Predeal last year. There was enough snow.

Future: (Viitor) It will be possible for you to ski at Pearl, there will be plenty of snow in December.

You will be able to ski at Pearl, there will be plenty of snow in December.

Forme de condițional:

It’s foggy. The airport could be closed. If he had enough money he could buy a bicycle.

4) Can/could sunt folosite pentru a exprima: o cerere, rugăminte politicoasă:

Can you wait a few moments?

Could este mai politicos decât can.

5) Could + infinitivul perfect este folosit pentru a exprima capacitatea nerealizată de efectuare a unei acțiuni în trecut:

She could have helped me. (But she didn’t). (Ar fi putut să mă ajute.)

6) Can’t/couldn’t + infinitivul prezent al verbului be exprimă o deducție negativă despre un eveniment prezent:

Paul: I’m hungry. George: You can’t be hungry. You’ve just had your dinner.

Can’t/Couldn’t + infinitivul perfect exprimă o deducție negativă despre un eveniment trecut:

Paul: Did Ann type the report? George: She can’t/couldn’t have typed it. She hasn’t learned to type yet.

1.20.4. MAY/MIGHT. May este folosit la toate persoanele cu valoare de indicativ prezent și viitor. Might este folosit pentru toate persoanele cu valoare de condițional și subjonctiv. Might este întrebuințat cu valoare de Past Tense doar în vorbirea indirectă.

“It may rain later”. , he said. He said it might rain later.

May este folosit:

1) pentru a cere (a) sau a acorda (b) permisiunea (mai oficial decât can):

a) May I go? (Pot să plec?) b) You may go. (Poți să pleci.)

Forma negativă de neacordare a permisiunii de may not, rar mayn’t:

Paul: May I go out? His mother: No, you may not.

Must not (musn’t) este folosit pentru a exprima interdicția, mai ales în regulamente, instrucțiuni:

You mustn’t walk on the grass. (Nu călcați pe iarbă.)

Echivalentul modal pentru exprimarea permisiunii este be allowed to / be permitted to: He was allowed to go. (I s-a permis/I s-a dat voie să plece.)

He was permitted to go. (I s-a permis/I s-a dat voie să plece.)

2)    May/might poate exprima o cerere, o rugăminte politicoasă (may este mai politicos și oficial decât can/could):

May I use your phone? (Îmi dați voie să dau telefon?)

Folosirea lui might în acest sens indică un grad de nesiguranță mai mare decât may (cu privire la răspuns):

Might I use your phone? (Aș putea să dau un telefon?)

3)    May/might + infinitivul prezent exprimă o posibilitate prezentă sau viitoare (în sau după momentul vorbirii):

He may come today. (Se poate să vină azi.)

He might come tomorrow. (S-ar putea să vină mâine.)

Might este folosit:

a) pentru a exprima o posibilitate mai îndepărtată (s-ar putea...)

b) după un verb trecut, în vorbirea indirectă:

He said he might come.

c) în fraze conținând subordonate condiționale:

If you shouted, he might hear you. (Dacă ai striga, s-ar putea să te audă.)

La forma interogativă și negativă, may exprimând posibilitatea, este înlocuit de construcțiile do you think + prezent / viitor sau be likely + infinitiv:

Do you think he’ll come today? (Crezi că o să vină astăzi?)

Is he likely to come today? (Crezi că o să vină astăzi?)

May/might + infinitivul perfect este folosit pentru a exprima o speculație despre o acțiune trecută:

He may have arrived. (Se poate să fi sosit.)

He might have arrived. (S-ar putea să fi sosit.)

4) Might mai este folosit:

a) în cereri insistente sau atunci când vorbitorul este iritat de neîndeplinirea unei acțiuni (might + infinitivul prezent):

You might give me a copy of that paper. (Please give me a copy. I’m annoyed that you haven’t given me one.)

b) pentru a exprima iritarea, reproșul în legătură cu neefectuarea unei acțiuni trecute (might + infinitivul perfect):

You might have told me what had happened. (Ai fi putut să-mi spui ce s-a întâmplat.)

1.20.5. MUST / HAVE TO / NEED. Must este folsit la toate persoanele, la indicativul prezent și viitor. Have to este folosit ca înlocuitor a lui must exprimând obligația, iar need este folosit cu valoare de prezent și viitor, mai ales în propoziții negative și interogative. Must se folosește pentru a exprima:

1) obligația:

They must stop because the traffic light is red now.

Must exprimând obligația poate fi înlocuit de have to sau ‘ve got to.

HAVE TO. Între must și have to există următoarele diferențe de sens:

a)    Must exprimă o obligație impusă de către vorbitor, pe când have to exprimă o obligație impusă din exterior:

I must go. (It’s my decision). We have to go. (The shop is closing).

b)    Must exprimă o obligație importantă, urgentă:

I must be at the hospital at two. It’s most important.

Have to exprimă o obligație obișnuită, repetată (habitual obligation):

I have to be at the hospital at seven o’clock every morning.

I begin work at seven.

Present tense: You must stay in bed for a few days. You’ve got flu. You have to stay in bed when you have flu.

Past Tense: He had to stay in bed last week. He was quite ill.

Future (Viitor): You must stay in bed tomorrow if you don’t feel better. You’ll have to stay in bed when you feel feverish again.

HAVE GOT TO

În vorbirea familiară, se adaugă got la have to, iar have se contrage obținându-se

I’ve got/I haven’t got to phone her.

Această formă exprimă de obicei obligația împlinirii unei singure acțiuni. Forma must not (mustn’t) exprimă interdicția, sau un sfat la prezent sau viitor:

You must not move.

You mustn’t walk on the grass.

You mustn’t miss that film, it is very good.

Lipsa obligativității se exprimă cu ajutorul lui needn’t, sau not have to/not need to:

You needn’t come early. You don’t have to come early.

Forma negativă a lui have to exprimă o obligație externă sau repetată, habituală:

We don’t have to get up early Sundays. (We don’t go to schoool on Sundays). We won’t have to get up early Sundays. (We don’t go to schoool on Sundays).

Need poate fi folosit la mai multe timpuri (ca și not have to):

Present tense: Paul: Need I go there now? George: No, you needn’t. Paul: Do I need to come every day? George: You don’t need to.

Past Tense: Did you need to go there yesterday? I didn’t need to go.

Future tense: You needn’t/won’t need to go there tomorrow.

Business Plan

 

Notă: În propozițiile interogative, folosirea lui need în locul lui must arată că vorbitorul se așteaptă la un răspuns negativ:

Paul: Need I wash the dishes? (I hope not.)

Atenție! Need și needn’t sunt urmate de infinitivul scurt. Celelalte forme sunt urmate de infinitivul lung:

You needn’t have bought two loaves of bread. I’ve bought a loaf myself.

Business Plan

 

Notă: Need poate fi folosit și ca verb principal, însemnând:

He needs help. (Are nevoie de ajutor.)

Did she need the dictionary? (A avut nevoie de dicționar?)

 2) Must poate exprima și deducția logică:

She must be at home. She left an hour ago.

Deducția negativă se exprimă cu ajutorul lui cannot/can’t + infinitivul prezent al verbului to be:

She left ten minutes ago, she can’t be at home now.

Must + infinitivul perfect exprimă o deducție logică (în prezent) despre o acțiune trecută:

She’s got a ten in her term paper. She must have worked very hard.

Deducție logică negativă se exprimă cu ajutorul lui can’t/couldn’t + infinitivul perfect:

She can’t have baked this pie. She can’t cook. She couldn’t have baked this pie. She can’t cook.

În vorbirea indirectă se folosește must sau have to după caz, după un verb declarativ la un timp trecut:

She said she would have to leave early in the morning (obligație).

We thought she must be ill. Am crezut că este bolnavă (deducție logică).

 1.20.6. SHALL/SHOULD.

Shall este folosit:

1)    pentru a exprima obligație, în stil oficial - acte, regulamente, etc. la persoana a II-a și a III-a:

The seller shall supply the spare parts in due time. (Vânzătorul va furniza piesele de schimb în timp util. / Vânzătorul este obligat să furnizeze piesele de schimb în timp util.)

2) Shall este folosit în propoziții interogative, la persoana I singular sau plural:

a) pentru a cere un sfat, o sugestie, un ordin:

Where shall we put the flowers? (Unde să punem florile?)

Shall we go to the cinema tonight? (Ce spui), mergem la cinema diseară?

What shall I do? (Ce trebuie să fac?)

 

 c)     pentru a face o ofertă:

Shall I help you? (Să te ajut?)

Sunete pana aici!!

Should este folosit pentru a exprima:

1)    obligația, necesitatea logică de înfăptuire a unei acțiuni, de obicei sub formă de sfat de către vorbitor:

The book is very interesting. You should read it. (Cartea e foarte interesantă. Ar trebui s-o citești.)

He shouldn’t tell lies. (N-ar trebui să mintă.)

2)    o presupunere (indicând un grad de nesiguranță mai mare decât will):

He should be there by now. (Ar trebui să fi ajuns acolo deja.)

He should have left by now. (Ar trebui să fi plecat deja.)

3) Should este frecvent folosit în propozițiile subordonate (vezi cap. 25):

a) în propoziții subiective:

It’s strange that he should behave like that.

b) în propoziții completive directe:

I suggest we should leave at once.

 d)    în propoziții condiționate pentru a exprima o condiție mai puțin probabilă:

If she should come, tell her to wait for me. (Dacă se întâmplă să vină, spune-i să mă aștepte.)

 e)    în propoziții de scop, în paralel cu would:

She put on her sun glasses so that ne one should/would see her tears. (Își puse ochelarii de soare ca să nu-i vadă nimeni lacrimile.)

f)      în propoziții de scop negative, după lest și uneori după in case:

She was afraid in case she should slip on the icy road. (Îi era teamă să nu alunece pe drumul înghețat.)

 

Should + infinitivul perfect exprimă neîndeplinirea unei obligații sau a unei acțiuni în trecut:

You should have sent her a telegram. Why didn’t you? (Ar fi trebuit să-i trimiți o telegramă. De ce n-ai făcut-o?)

1.20.7. OUGHT TO. Ought to indică obligația sau datoria, de obicei sub formă de sfat dat de către vorbitor (la fel ca should):

Paul: You ought to finish the book before going on holiday. (Paul: Ar trebui să termini cartea înainte să pleci în vacanță.) George:I know I should. (George: știu c-ar trebui.)

Exprimarea unui sfat, a unei recomandări, sugestii, prin ought to/should este mai pXțin puternică decât prin must: Comparați:

You should see a doctor. (Ar trebui să te duci la doctor.)

You ought to see a doctor. (Ar trebui să te duci la doctor.)

You must see a doctor. (Trebuie să te duci la doctor.)

Ought to + infinitivul perfect exprimă o datorie neîndeplinită, o acțiune care ar fi trebuit efectuată (la fel ca should):

You ought to have crossed when the lights were green.

You should have crossed when the lights were green. (Ar fi trebuit să traversezi când lumina semaforului era verde.)

You oughtn’t to have crossed when the lights were red.

You shouldn’t have crossed when the lights were red. (N-ar fi trebuit să traversezi pe lumina roșie a semaforului.)

Ought to/should rămâne neschimbat în vorbirea indirectă, după un verb la un timp trecut.:

He told me you ought to attent the conference. He told me you should attent the conference. (Mi-a spus că ar trebui să vii la conferință.)

1.20.8. WILL/WOULD. Will este folosit pentru a exprima:

1) o comandă impersonală (similar cu must, be to):

You will come here at once. (Vino încoace imediat.)

 3)    insistența, hotărârea de a efectua o acțiune:

He will study chemistry whatever his father says. (Va studia / este decis să studieze chimia, indiferent de părerea tatălui său.)

 4)    o acțiune repetată, un obicei al unei persoane (will “frecventativ”):

He will sit on the bench for hours and gaze at the stars. (Obișnuiește să stea ore-n șir pe bancăși să se uite la stele.)

5)    o invitație, în propoziții interogative, la persoana a II-a:

Will you have another sandwich? Mai vrei / ia te rog un sandviș.

6)    o cerere sau rugăminte (pe un ton politicos, dar mai autoritar decât would):

Will you sign the register? Vă rog să semnați în registru.

 7)    o intenție spontană, nepremeditată, în momentul vorbirii la persoana I (de obicei contras în ‘ll):

Paul: I’m thirsty. George: I’ll fetch you a glass of water. Paul: Mi-e sete. George: (Să-ți aduc un pahar cu apă.)

Will devine would sau infinitiv în vorbirea indirectă, în funcție se sens:

Would este folosit:

1)    pentru a exprima o cerere, o rugăminte politicoasă:

Would you do me favour? (Vreți să-mi faceți un serviciu?) Vă rog să-mi faceți un serviciu.

Business Plan

 

Notă: Would like este de obicei folosit în locul lui want, fiind o formă de exprimare mai politicoasă:

I would like to talk to the manager. I want to talk to the manager. (Aș dori să vorbesc cu directorul.)

Would you like to talk to him now? (Doriți sa vorbiți cu el acum?)

2) Ca forma de Past Tense a lui will, woud este folosit pentru a exprima:

a) intenția (în vorbire indirectă):

I said, “I will help her”. I said I would help her.

b) intenția negativă (refuzul):

Present: He won’t help me. (Nu vrea să mă ajute.)

Past tense: He wouldn’t help me. Nu voia să mă ajute.

c) insistența, hotărârea de a efectua o acțiune în trecut:

He would keep silent for hours, no metter what arguments I used.

d) o activitate repetată, un obicei în trecut (would “frecventativ”):

She would wait for me in front of the school gates.

Would este folosit și pentru a exprima probabilitatea:

That would be their car. (Probabil că aceea este mașina lor.)

Atenție! Would + rather/sooner + infinitivul scurt este folosit pentru a exprima preferința:

I would rather listen to the concert than see the film.

I‘d sooner listen to the concert than see the film. (Aș prefera să ascult concertul decât să văd filmul.)

1.20.9. USED TO. Used to este folosit doar la Past Tense, pentru a exprima:

1) o acțiune repetată, un obicei trecut, care nu mai este practicat în prezent:

I used to swim in the Thames river when I was a child, but I don’t do this any longer. (Obișnuiam să înot în Tamisa când eram copil, dar acum nu mai înot.)

 2)    o acțiune repetată, un obicei trecut, care mai este practicat și în prezent:

They used to spend their holidays in the mountains. (It’s very likely they still do it.).

Business Plan

 

 

Atenție!

1). Used to poate fi înlocuit de would la sensul "ar trebui..."

2). Would este frecvent:

They would spend their holidays in the mountains. (Își petreceau vacanțele la munte. Obișnuiau să-și petreacă vacanțele la munte.)

Business Plan

 

Atenție! Used to nu are formă la prezent. Pentru a exprima un obicei prezent, folosiți prezentul simplu:

I (usually) spend my holidays in the mountains. (De obicei, îmi petrec vacanțele la munte. Obișnuiesc să-mi petrec vacanțele la munte.)

1.20.10. BE TO. Be to este folosit pentru a exprima:

1) o comandă sau instrucțiuni într-un mod impersonal (de obicei la persoana a III-a):

He is to stay here till we return. (Trebuie sa stea aici până ne întoarcem. Urmează să stea aici până ne întoarcem.)

     2)    o acțiune planificată (construcție des folosită în limbajul jurnalistic):

The competition is to start in a week’s time.

3)    un ordin sau comandă, în vorbirea indirectă:

He says, “Wait here till I come”. He says that I am to wait here till he comes.

La Past Tense, be poate fi urmat:

     a)    de un infinitiv prezent:

He was to go. (Urma să plece.)

(propoziție din care nu aflăm dacă acțiunea planificată a fost îndeplinită sau nu;)

b)    de un infinitiv perfect, pentru a exprima o acțiune plănuită dar neîndeplinită:

He was to have gone (but he didn’t).

1.20.11. DARE. Dare se folosește cu saensul de a îndrăzni, a avea curajul, în special în propozLții interogative și negative:

How dare you contradict me? (Cum îndrăznești să mă contrazici?)

The boy dared not tell his father what he had done. (Băiatul n-a îndrăznit să-i spună tatălui său ce a făcut.)

La afirmativ, dare se conjugă ca un verb principal:

Prezent: dare, dares;

Past Tense: dared.

La negativ și interogativ, dare poate fi conjugat ca un verb noțional sau ca un verb modal:

Dare he speak? (Îndrăznește să vorbească?) Does he not dare (to) speak? (Nu îndrăznește el să vorbească?)

Dare ca verb modal este urmat:

a)    de infinitivul fără to după forma invariabilă dare (persoana a III-a singular sau Past Tense):

I wonder whether he dare come. (Mă întreb dacă va îndrăzni să vină.)

He felt that he daren’t try. (Și-a dat seama că n-are curajul să încerce.)

b) de infinitivul cu to, după participiul prezent sau după persoana a III-a singular:

Now he dares to attack me! (Acum îndrăznește să mă atace!)

c) de infinitivul cu sau fără to după forma de infinitiv a verbului, forma de Past Tense dared și participiul trecut:

He wouldn’t dare (to) tell me this. (N-ar îndrăzni să-mi spună acest lucru.)

He dared (to) write upon the subject. (A avut curajul să scrie despre acea problemă.) He had never dared (to) ask me. (N-a îndrăznit niciodată să mă întrebe.)

Business Plan

 

 Atenție! Verbul dare este urmat de infinitivul cu to când este folosit ca verb principal:

He dared me to compete with him. (M-a provocat la întrecere.)

Our Team